AM UITAT

Nu mi-e dor de acele nopti pierdute
Cand tavanul m-apasa
Si regretam acel furios strigat „Du-te!”
Spus impreuna cu alte cuvinte nevrute.
Negandite...zise doar sa fie zise
Ce-au distrus urmatoarele zile ce s-au vrut senine
Ce-au distrus doi copii mari ce se jucau cu sentimentul de iubire.
Caci tragand linie, a fost doar o joaca copilareasca
Cinci minute de ploaie inspumata
Intr-o zi de vara calduroasa.
Si nu-mi mai este dor de tine
Cel putin asta cred
Sau cel putin cu asta nu ma mai amagesc.
Si acelasi tavan ce se prabusea odata
Acum sta sus, calm, gol, linistit
Nu-mi mai poarta pica
Pentru ce, la o adica, am simtit.
Il privesc sec, mi se uita-n ochii pierduti
Undeva, candva, cand pentru cineva vroiam sa mut munti.
Si ploaia acum nu mai cade furioasa
E deasa, mocaneasca, nu mai face spume
Provocate pana de curand de toate acele muze
Ce s-au perindat ulterior ei pe langa mine
S-au jucat, m-au furat, au plecat
Bine c-au plecat...mi-au facut un bine.
Nu mi-amintesc de noi
De mine...de tine...nu mai esti vie
Tu cine esti?
Tu n-ai aflat
Eu am aflat...
Ca au sfarsit si urat unele povesti.