M-am gandit mult timp daca sa ma apuc de acest subiect sau nu. Intr-un final am zis sa-i dau bice, sa rabufnesc. Intotdeauna am zis ca un om moare in momentul in care e uitat de cei care l-au cunoscut in viata. Copii poate lasa oricine pe lumea asta in urma sa. Eu vreau mai mult. Vreau sa ramana ceva dupa mine, desi nu va fii ceva extraordinar de maret. Ca va fi o poza grozava, ca vor fi niste scrieri frumoase, un poem miscator sau doar niste fapte laudabile, ceva vreau sa ramana in urma mea.
"Viata de om" se va derula pe parcursul a cateva episoade. Va fi sub forma unor istorioare ce apartin vietii mele, in care mi-am jucat rolul la un moment dat. Nu stiu cate vor fi. Cate va fi nevoie pentru a ma simti eliberat, pentru a simti golul din mine umplut. Doar cand voi fi plin voi putea cu adevarat sa incerc sa las ceva in urma mea.
Vor fi fapte, intamplari, ganduri personale. Viziuni proprii asupra a ceea ce mi s-a intamplat in diverse situatii.
Momentan lucrez la "Viata de om 1", sper sa-l termin in cateva zile si sa-l postez.
Numai bine, cius!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
presupun ca eu "reprezint" oarecum un impuls dupa discutiile pe care le-am avut zilele trecute.. astept episoadele :)
Ai fost si tu o parte din "impuls", tre sa recunosc :D
ştii cum e:
orice început obligă.
..cumva. :)
te voi citi, urmărindu-te
sau
te voi urmări, citindu-te.
n-ai idee cât mă bucur!! :)
Ador aparitiile anonime. Stii, nu? Coano? ;)
ştiam c-am rămas preferata ta!! :D
...mă rog, acolo, un pic, cât un...strop din golul ăla plin.
ps. iar tu ai rămas acelaşi fin mirositor!..
Si complimentele le ador...nu te opri! :D
Trimiteți un comentariu