Maria Ioana Part II

Acum cateva zile am revazut-o dupa deja prea mult timp. La fel de fermecatoare, la fel de amagitoare, la fel de rece. Rece ma simteam eu, caci ea era infierbantata. M-a intrebat ce mai fac, cum o mai duc. Nu prea am avut ce sa-i spun, nu realizasem mai nimic de la ultima noastra intalnire. Ea insa, uau. Umblase prin lume, pielea ei deborda de mirosuri exotice. Chiar atunci venise din Tara Lalelelor. Se simtea lucrul acesta la ea. Din vorba in vorba, desi previzibil, m-a sarutat spontan. Acelasi gust deosebit, aceleasi zgribulituri pe piele mea. Si-a cerut scuze, acuzand circumstantele si ambianta ce se formase acolo. Nu i-am acceptat scuzele! Pentru ca mi-a placut. Am sarutat-o si eu. Iar si iar si iar. Nu ma saturam de ea. m-a "dat" cu capul de toti peretii, m-a ridicat la cer fara sa fi cerut eu asa ceva. Uitasem amandoi ca e lume in camera si ne-am impreunat intr-un joc al simturilor inmuiate. Caci eram inmuiat dupa atingerea buzelor ei, eram pleostit, radeam ca un tembel. Mii de idei faceau raliuri in capul meu, nu reuseam sa opresc una si sa o vizualizez cum trebuie. Am incercat sa-i mai vorbesc, dar nu reuseam sa leg doua-trei cuvinte. Parca eram analfabet. Ma auzeam si radeam de ce auzeam ca ziceam.

M-a lasat terminat, bucuros. Si a plecat. Nu stiu unde, dar stiu de ce. Ca sa mi se faca dor de ea intr-o zi si s-o caut. Unde? Nu stiu nici asta, dar sper ca o voi gasi. Maine, poimaine, oricand.

Oricum, m-a facut sa nu mi-o doresc pentru totdeauna in viata mea, ci doar in anumite momente. Cred ca asa e cel mai bine, dorul dintre intalnirile noastre va face contactul dintre noi mult mai puternic, mult mai strans si mult mai savuros.

Maria Ioana. Atat!

PS: Pentru video-urile pe aceasta tema merg tot pe mana Mariei Marihuana, cea pe care am preferat-o si aici. Ca fapt divers, am parte de acordul ei in postarea clipurilor, cu conditia sa aiba si ea parte de traducerea textelor aparute in combinatie cu clipurile ei ;). Asta ca sa nu ziceti ca fur ;)

Pace si fum!

Despre cine sunt eu

In `64 se nastea el, care avea sa fie tatal lui. Prin vara lui `81 a cunoscut-o pe ea, in ianuarie `83 sfarsind prin a deveni sot si sotie, amandoi, unul cu celalalt. Primul program creat a fost ea, sora mai mare a versiunii recente si vadit imbunatatita. De aici si multe dezbateri verbale si uneori violente asupra cadourilor ce veneau dinspre parinti. Va intrebati cine era el, versiunea perfecta si ulterioara a ei? Habar n-am! Stiu doar ca nu-s eu.

Sunshine – leapsha premiu

Primita de la Valive .
Regulile sunt simple:

1. Copiaţi imaginea pe blogul dvs.
2. Scrieţi o listă cu zece lucruri care vă plac şi încercaţi să faceţi unul astăzi.
3. Daţi leapşa/premiu mai departe la 10 bloggeri care vă luminează ziua.

1. Sa dorm.

2. Sa merg la o tura cu bikeul.

3. Sa ma plimb aiurea prin oras.

4. Sa ascult muzica.

5. Sa mai urmaresc un episod din Heroes.

6. Sa imi fac niste sandwichuri uriase.

7. Sa ies in Amantes la noapte.

8. Sa mai scriu niste versuri.

9. Sa continui sa citesc o carte.

10. Sa beau un pahar de vin rosu, dulce-acrisor.

Faza e ca tre sa dau mai departe la 10 bloggeri, dar de unde maica? Si nu pentru ca n-ar fi, ci pentru ca nu vreau. Ca asa mi-s eu, cumva tre sa incalc o regula :D. Si sa incalc, si sa-mi arat pe fata calitatea de egoist din mine. Atat! Pa

Kazi Ploae si Specii - Imperiul Lianelor

Ma gandeam la cu totul altceva pentru a celebra postul cu numarul O SUTA din blog. De cateva zile sunt insa bagat in transa. Transa provocata de beat-urile si versurile de pe Imperiul Lianelor, ultimul EP a lu` Kazi Ploae si Specii. Baietii rup iarasi, dupa ce au spart timpane cu Amenintarea Maimutei.

Nu stiu cat de treaba ati fost de curand, dar meritati sa ascultati totusi ceva bun. Albumele sunt puse de catre baieti la download, deci sa nu sariti cu duma "bah, ca tu furi munca omului!". Sunt de parere ca fiecare face ce doreste, fura sau cumpara. Mentalitatea o schimbi intai la tine, nu la altul! ;)



DOWNLOAD Kazi Ploae si Specii - Imperiul Lianelor

Si un bonus de la mine:

DOWNLOAD Kazi Ploae si Specii - Amenintarea Maimutei

Limita nelimitata

E bine. De ce bine? Pentru ca imi vine. Litera dupa litera, cuvant dupa cuvant, vers dupa vers, iasa tot din mine. Unii nu s-ar lauda cu asta, dar mie imi vine repede in ultima perioada. Repede, des si bun. Hai, gata cu vorba. Din aceeasi serie cu "Am visat sfarsitul lumii", Mala Brain Production prezinta "Limita nelimitata":

Gandindu-ne la moarte
Suntem jumatate morti.
2012 e un simplu an,
Voi vedeti in el ultimul
Sunteti niste idioti! Toti!
Lasa-l sa vina,
Asa va si trece
Prea multa paranoia-n voi
Nimic n-o sa arda, nimic n-o sa-nghete.
Va veti lumina-ntr-un final
Caci timpul nu sta, ci trece
Va petrece intr-o alta fiinta,
Caci sa fi maine cel de azi nu e cu putiinta.
Adevarata spaima se numeste credinta
Indoctrinati religios, acuzati evolutia din stiinta.
Tu nu esti tu, esti ei,
Esti o tinta oarba, imbatata crita.

Borne 2010

In sfarsit am dat de capat si listei "to do" pe 2010. Nu mi-am propus din start un numar fix de borne de atins, nici un numar rotund. Cate mi-au venit, atatea am formulat. Walt Disney spunea "Daca poti avea un vis, inseamna ca-l poti realiza". Nu stiu daca ceea ce mi-am propus sunt intr-un fel sau altu vise, insa tind spre realizarea lor. Gata cu palavrageala, bagam lista, cu liniuta de la capat.

1. Pastrarea locului de munca actual (vine banu, e ok :D ).
2. Drumetie la Brasov.
3. Drumetie la Predeal.
4. Participarea la Ride Down Mogosa 2010.
5. Participarea la Dorna Xtrem 2010.
6. Participarea la Drop`N Roll Parang 2010.
7. Participarea la StepDown Sinaia 2010.
8. Renovarea camerei mele.
9. Realizarea "camerei de film" (mini-cinema).
10. Achizitionarea unui video proiector.
11. Pastrarea integritatii corporale si a sanatatii interioare.

Cam astea. Nu sunt multe, insa nu prea am aspiratii inalte anul acesta. Ce se va realiza pe langa acestea e bine venit, ce nu se va realiza din acestea...macar voi fii sigur ca am incercat.
Sper ca la finalul anului in curs sa fie bifate toate punctele. Nu jumatate sau majoritatea, ci toate. E un an in care trebuie sa fim optimisti, asa sunt si voi fii si eu. E un an rotund, asa trebuie sa fim si noi, rostogolindu-ne spre aspiratiile si visele noastre.

Sanatatea sa ne-nconjoare. Multe zambete s-avem!

Mia

In octombrie 2007 n-aveam cum sa visez ca voi ajunge la MIA (1000) de vizitatori unici vreodata. Dar uite ca am atins si acest prag. Ceea ce a inceput ca un moft la aceea vreme, a ajuns o casuta a mea unde imi impartasesc cu voi gandurile, emotiile, faptele, cele auzite si cele vazute. SIMTURI are toata lumea, cele din acest blog sunt ale mele. Si sunt sigur ca multi le impartasiti de altfel, dovada sunt vizitele si comentariile postate de voi.

Cu aceasta ocazie multumesc tuturor celor care mi-au viziat blogul si mi-au citit posturile.

Voi incerca in continuare sa mentin cursul acesta bun al blogului, bineinteles cu ajutorul vostru. Sper sa fiti alaturi de mine in continuare si sper si eu sa nu dezamagesc intr-un fel sau altul.

Precizez din nou ca acest blog este un blog personal. Nu politic, nu sportiv, nu jurnalistic sau mai stiu eu din ce domeniu. Ceea ce scriu ma reprezinta si ma caracterizeaza in totalitate. E locul in care nu pot fi fals, nu pot insela, ci pot fi exact asa cum sunt eu, cu bune si cu rele, dur si sensibil, prost si istet. Si obligatoriu creativ. SIMTURI sunt eu!

De voi a depins atingerea pragului de 1000 de vizite unice, de mine va depinde urmatorul obstacol de depasit, adica atingerea a 100 de posturi pe acest blog. Nu e graba, calitatea primeaza inaintea cantitatii ;).

Va multumesc inca o data de vizite si va incurajez spre a acorda blogului feed-back de cate ori simtiti nevoia prin postarea de comentarii la posturi. Vreau sa comunicam mai mult, sa ne cunoastem mai mult, eu si voi. Suntem oameni, simtim frumos, traim frumos, suntem frumosi prin ceea ce suntem si facem. Vizite si comentarii, asta e cheia potrivita ;).

La mai multe...vizite! :D

16 Decembrie

Azi, acum doua decenii, mai exact pe 16 Decembrie 1989 s-au tras primele focuri ce anuntau izbucnirea Revolutiei in Romania. Timisoara, Piata Victoriei, fosta Piata Operei, a fost locul de unde a pornit totul.
Ca a fost sau nu o revolutie de starpire a comunismului sau o lovitura de stat, asta conteaza prea putin, e de domeniul politicului. Ceea ce conteaza e ca in aceea zi multi au plecat de acasa fara sa stie ca nu se vor mai intoarce vreodata, multi si-au vazut pentru ultima oara copiii iesind pe usa casei, multi au inrosit Piata Victoriei cu propriul sange pentru ceea ce ei credeau a fi libertate.
Nu voi mentiona ce se intampla azi, dupa 20 de ani. Nu voi mentiona la ce nivel e politica dupa acest interval. Scriu pentru 16 Decembrie 1989, nu pentru 16 Decembrie 2009. Scriu pentru mortii de atunci, nu pentru vii de acum. Scriu pentru suflet, nu pentru corp. Scriu ca sa nu tac. Scriu pentru ca ei merita asta. Scriu ca sa nu uit, pentru ca nu avem voie sa uitam. Scriu pentru ca am tot respectul pentru ei. Pentru curajul lor, pentru jertfa lor, chiar si pentru inconstienta cu care se aruncau cu piepturile in fata rafalelor de automate.

Viata de om 2: Versuri

Și-am aruncat vise
În lupta cu timpul
Anilor le supraviețuiam
Dar ele-și găseau sfârșitul.
Și încă un plan eșuat
Înc-un compromis realizat
Încă un prieten trădat
Înc-o fată de uitat.
Înc-o stradă de umblat
Înc-o țigară de fumat
Înc-un pahar terminat
Înc-o zi de salar de așteptat.

N-am făcut cine știe ce boacăne
Deși au fost întâmplări
Ce mă prindeau în diferite toane.
N-am urât oameni
Din contră, de iubit mi-a fost mai mereu foame.
Și-am greșit și eu ca mulți alți semeni
Și-am plătit greu, înconjurându-mă de temeri.

Griji și frici ce vroiau a mă ține pe loc
Cu toate astea m-am zbătut
N-am stat jos
M-am ridicat și-am alergat
N-am zis niciodată stop.
Și doar pașii-și știu drumurile bătute
Și doar ochii-și știu cele văzute
Și câte cuvinte au fost de urechi auzite
Nu mă opresc aici, merg înainte.

Noiembrie apasator

E o luna a melancoliei, a oftarilor. E o luna umeda, moale, murdara. E o luna ce ne pregateste pentru cea urmatoare, una a bucuriei, una a sperantei, una de vis. Dar pana ce vine luna urmatoare, luna asta ne nenoroceste.

Nu pot spune ce sunt un tip moale, sensibil. Am scapat de-alungul vietii cate o lacrima, am avut clipe in care asteptam ajutor pentru a fii ridicat de la pamant. Dar au contat prea putin. Lumea spune ca sunt rau. Ca sunt egoist. Ca n-am suflet sau ca-s ticalos. Tot ce se poate, n-am sa neg, dar asta doar pentru ca nu ma pot vedea cum ma vede lumea.

E iarasi acel nod in gat. Sau sa fie in piept. Naiba stie, e acolo si ma apasa. Probabil e doar presiunea atmosferica. Da, e o minciuna buna asta. Am s-o mai repet de cateva ori, e posibil intr-un final s-o si cred. Simt o senzatie de dinsconfort. Ceva nu e in regula. Nu stiu clar ce, dar ceva nu e cum ar trebui sa fie. Lipseste ceva. Da, asta e senzatia. Cum ca ar lipsi ceva. Nu stiu ce. Dar e un gol in plus. Ce ironie...sa fie golul in plus...

Nu stau sa cad in momente melancolice de obicei. Nu-mi fac deloc bine, e testata treaba si repede trec mai departe. Dar acum ceva ma tine pe loc. Nodul. Lara Fabian. Da, asta ascult acum. Stiu, e de jale, dar situatia asta e la fel. De jale. Jalea masii.

Chiar asa mare efect poate avea o simpla luna asupra unei persoane? Da-o-n masa de treaba, e doar o luna din doispe. Ce naiba?

Noiembrie...nod...

Viata de om 1: Ralu

Raluca. Asa o chema. Ea a fost prima. Era mai mica cu 3 ani decat mine. Putin mai inalta decat mine, foarte frumoasa. Foarte!

Imi amintesc perfect cum a inceput totul. Initial o vroiam doar pentru ca era prietena unui rival de pe strada. Ma batusem in piept in fata tuturor ca i-o voi sufla. Minte de copii, ce mai. Si uite asa a inceput joaca. Nu pot sa-i spun altfel la acel inceput frumos. Schimburi de priviri pe furis, intalniri pe ascuns, biletele de dragoste adolescentina. Ajunsesem deja sa se stie de noi, celalalt trecuse in uitare, probabil si in urma unei altercatii. Parte in parte. Asa procedam noi. Desigur ca l-am dovedit, era punctul pe i la tot ce se intamplase: ii furasem si "gagica" si il si batusem. Incet incet am realizat ce "cucerisem". Nu trecea o zi fara sa ne vedem, fara sa vorbim. Chiar si seara urcam la etajul 4 unde locuia ea si-i lasam biletele sub prag. Ma ascundeam mereu de ai ei, eu fiind considerat un baiat nu tocmai de treaba pe strada noastra. Stateam imbratisati fara sa scoatem vreun cuvant fara sa tinem cont de timp. A fost prima si ultima data cand i-am spus unei fete ca o iubesc. Asta si simteam. Ca au mai urmat persoane pentru care am simtit acest lucru, asta e partea a doua, insa de spus n-am mai spus-o niciodata.

Un an superb, alaturi de o fata superba. Isteata, frumoasa, saruta fenomenal. Ce-mi mai puteam dori? Se pare ca nimic. Si cu nimic m-am ales.

Chiar asa! M-am ales pana la urma cu nimic. Sor-mea, in joaca, impreuna cu o prietena de-a ei, au oprit-o intr-o zi si i-au spus ca m-au vazut sarutand o alta fata la scoala. Baliverne desigur. Ce nevoie aveam eu de altceva cand aveam tot ce-mi facea sufletul sa tresalte langa mine? Eh, asta-i mersu` cateodata. In iarna ce a urmat acelui an superb, m-a luat de mana si m-a tras in casa scarii ei. Mi-a sarit in brate si plangand m-a intrebat daca o iubesc. Evident ca o iubeam si evident ca asta i-am si spus. M-a intrebat daca e adevarat ce spune sor-mea si cealalta tipa, cum ca m-au vazut sarutand o alta fata. In acel moment chiar nu mai stiu ce a trecut prin mine. Acel moment l-am regretat mult timp dupa aceea. Am fost prost. Cum putea sa creada pe altcineva in afara de mine? Ma simteam jignit, era o chestie ce eu n-o suportam. Vedeam o lipsa de incredere prin aceea intrebare. Si cuvintele au iesit: "Da, am sarutat-o si nu mai vreau sa ne vedem noi doi". Minciuni. Minciuni. Am mintit fara sa stiu ca ma va durea enorm acest lucru. Am iesit rapid din scara si am lasat-o plangand...

A fost prima fata pe care am iubit-o. A fost unica careia i-am spus acest lucru. A fost prima data cand am fost prost. A fost prima data cand am suferit.

Nu mai stiu pe unde umbla, n-am mai vazut-o de cativa ani. S-a pierdut in lumea larga, din unele surse chiar prin Anglia "larga". Sunt sigur ca e la fel de frumoasa ca atunci cand am cunoscut-o eu.

Ea a fost Raluca. Ralu...