In octombrie 2007 n-aveam cum sa visez ca voi ajunge la MIA (1000) de vizitatori unici vreodata. Dar uite ca am atins si acest prag. Ceea ce a inceput ca un moft la aceea vreme, a ajuns o casuta a mea unde imi impartasesc cu voi gandurile, emotiile, faptele, cele auzite si cele vazute. SIMTURI are toata lumea, cele din acest blog sunt ale mele. Si sunt sigur ca multi le impartasiti de altfel, dovada sunt vizitele si comentariile postate de voi.
Cu aceasta ocazie multumesc tuturor celor care mi-au viziat blogul si mi-au citit posturile.
Voi incerca in continuare sa mentin cursul acesta bun al blogului, bineinteles cu ajutorul vostru. Sper sa fiti alaturi de mine in continuare si sper si eu sa nu dezamagesc intr-un fel sau altul.
Precizez din nou ca acest blog este un blog personal. Nu politic, nu sportiv, nu jurnalistic sau mai stiu eu din ce domeniu. Ceea ce scriu ma reprezinta si ma caracterizeaza in totalitate. E locul in care nu pot fi fals, nu pot insela, ci pot fi exact asa cum sunt eu, cu bune si cu rele, dur si sensibil, prost si istet. Si obligatoriu creativ. SIMTURI sunt eu!
De voi a depins atingerea pragului de 1000 de vizite unice, de mine va depinde urmatorul obstacol de depasit, adica atingerea a 100 de posturi pe acest blog. Nu e graba, calitatea primeaza inaintea cantitatii ;).
Va multumesc inca o data de vizite si va incurajez spre a acorda blogului feed-back de cate ori simtiti nevoia prin postarea de comentarii la posturi. Vreau sa comunicam mai mult, sa ne cunoastem mai mult, eu si voi. Suntem oameni, simtim frumos, traim frumos, suntem frumosi prin ceea ce suntem si facem. Vizite si comentarii, asta e cheia potrivita ;).
La mai multe...vizite! :D
joi, 24 decembrie 2009
miercuri, 16 decembrie 2009
16 Decembrie
Azi, acum doua decenii, mai exact pe 16 Decembrie 1989 s-au tras primele focuri ce anuntau izbucnirea Revolutiei in Romania. Timisoara, Piata Victoriei, fosta Piata Operei, a fost locul de unde a pornit totul.
Ca a fost sau nu o revolutie de starpire a comunismului sau o lovitura de stat, asta conteaza prea putin, e de domeniul politicului. Ceea ce conteaza e ca in aceea zi multi au plecat de acasa fara sa stie ca nu se vor mai intoarce vreodata, multi si-au vazut pentru ultima oara copiii iesind pe usa casei, multi au inrosit Piata Victoriei cu propriul sange pentru ceea ce ei credeau a fi libertate.
Nu voi mentiona ce se intampla azi, dupa 20 de ani. Nu voi mentiona la ce nivel e politica dupa acest interval. Scriu pentru 16 Decembrie 1989, nu pentru 16 Decembrie 2009. Scriu pentru mortii de atunci, nu pentru vii de acum. Scriu pentru suflet, nu pentru corp. Scriu ca sa nu tac. Scriu pentru ca ei merita asta. Scriu ca sa nu uit, pentru ca nu avem voie sa uitam. Scriu pentru ca am tot respectul pentru ei. Pentru curajul lor, pentru jertfa lor, chiar si pentru inconstienta cu care se aruncau cu piepturile in fata rafalelor de automate.
Ca a fost sau nu o revolutie de starpire a comunismului sau o lovitura de stat, asta conteaza prea putin, e de domeniul politicului. Ceea ce conteaza e ca in aceea zi multi au plecat de acasa fara sa stie ca nu se vor mai intoarce vreodata, multi si-au vazut pentru ultima oara copiii iesind pe usa casei, multi au inrosit Piata Victoriei cu propriul sange pentru ceea ce ei credeau a fi libertate.
Nu voi mentiona ce se intampla azi, dupa 20 de ani. Nu voi mentiona la ce nivel e politica dupa acest interval. Scriu pentru 16 Decembrie 1989, nu pentru 16 Decembrie 2009. Scriu pentru mortii de atunci, nu pentru vii de acum. Scriu pentru suflet, nu pentru corp. Scriu ca sa nu tac. Scriu pentru ca ei merita asta. Scriu ca sa nu uit, pentru ca nu avem voie sa uitam. Scriu pentru ca am tot respectul pentru ei. Pentru curajul lor, pentru jertfa lor, chiar si pentru inconstienta cu care se aruncau cu piepturile in fata rafalelor de automate.
duminică, 6 decembrie 2009
Viata de om 2: Versuri
Și-am aruncat vise
În lupta cu timpul
Anilor le supraviețuiam
Dar ele-și găseau sfârșitul.
Și încă un plan eșuat
Înc-un compromis realizat
Încă un prieten trădat
Înc-o fată de uitat.
Înc-o stradă de umblat
Înc-o țigară de fumat
Înc-un pahar terminat
Înc-o zi de salar de așteptat.
N-am făcut cine știe ce boacăne
Deși au fost întâmplări
Ce mă prindeau în diferite toane.
N-am urât oameni
Din contră, de iubit mi-a fost mai mereu foame.
Și-am greșit și eu ca mulți alți semeni
Și-am plătit greu, înconjurându-mă de temeri.
Griji și frici ce vroiau a mă ține pe loc
Cu toate astea m-am zbătut
N-am stat jos
M-am ridicat și-am alergat
N-am zis niciodată stop.
Și doar pașii-și știu drumurile bătute
Și doar ochii-și știu cele văzute
Și câte cuvinte au fost de urechi auzite
Nu mă opresc aici, merg înainte.
În lupta cu timpul
Anilor le supraviețuiam
Dar ele-și găseau sfârșitul.
Și încă un plan eșuat
Înc-un compromis realizat
Încă un prieten trădat
Înc-o fată de uitat.
Înc-o stradă de umblat
Înc-o țigară de fumat
Înc-un pahar terminat
Înc-o zi de salar de așteptat.
N-am făcut cine știe ce boacăne
Deși au fost întâmplări
Ce mă prindeau în diferite toane.
N-am urât oameni
Din contră, de iubit mi-a fost mai mereu foame.
Și-am greșit și eu ca mulți alți semeni
Și-am plătit greu, înconjurându-mă de temeri.
Griji și frici ce vroiau a mă ține pe loc
Cu toate astea m-am zbătut
N-am stat jos
M-am ridicat și-am alergat
N-am zis niciodată stop.
Și doar pașii-și știu drumurile bătute
Și doar ochii-și știu cele văzute
Și câte cuvinte au fost de urechi auzite
Nu mă opresc aici, merg înainte.
duminică, 29 noiembrie 2009
Noiembrie apasator
E o luna a melancoliei, a oftarilor. E o luna umeda, moale, murdara. E o luna ce ne pregateste pentru cea urmatoare, una a bucuriei, una a sperantei, una de vis. Dar pana ce vine luna urmatoare, luna asta ne nenoroceste.
Nu pot spune ce sunt un tip moale, sensibil. Am scapat de-alungul vietii cate o lacrima, am avut clipe in care asteptam ajutor pentru a fii ridicat de la pamant. Dar au contat prea putin. Lumea spune ca sunt rau. Ca sunt egoist. Ca n-am suflet sau ca-s ticalos. Tot ce se poate, n-am sa neg, dar asta doar pentru ca nu ma pot vedea cum ma vede lumea.
E iarasi acel nod in gat. Sau sa fie in piept. Naiba stie, e acolo si ma apasa. Probabil e doar presiunea atmosferica. Da, e o minciuna buna asta. Am s-o mai repet de cateva ori, e posibil intr-un final s-o si cred. Simt o senzatie de dinsconfort. Ceva nu e in regula. Nu stiu clar ce, dar ceva nu e cum ar trebui sa fie. Lipseste ceva. Da, asta e senzatia. Cum ca ar lipsi ceva. Nu stiu ce. Dar e un gol in plus. Ce ironie...sa fie golul in plus...
Nu stau sa cad in momente melancolice de obicei. Nu-mi fac deloc bine, e testata treaba si repede trec mai departe. Dar acum ceva ma tine pe loc. Nodul. Lara Fabian. Da, asta ascult acum. Stiu, e de jale, dar situatia asta e la fel. De jale. Jalea masii.
Chiar asa mare efect poate avea o simpla luna asupra unei persoane? Da-o-n masa de treaba, e doar o luna din doispe. Ce naiba?
Noiembrie...nod...
Nu pot spune ce sunt un tip moale, sensibil. Am scapat de-alungul vietii cate o lacrima, am avut clipe in care asteptam ajutor pentru a fii ridicat de la pamant. Dar au contat prea putin. Lumea spune ca sunt rau. Ca sunt egoist. Ca n-am suflet sau ca-s ticalos. Tot ce se poate, n-am sa neg, dar asta doar pentru ca nu ma pot vedea cum ma vede lumea.
E iarasi acel nod in gat. Sau sa fie in piept. Naiba stie, e acolo si ma apasa. Probabil e doar presiunea atmosferica. Da, e o minciuna buna asta. Am s-o mai repet de cateva ori, e posibil intr-un final s-o si cred. Simt o senzatie de dinsconfort. Ceva nu e in regula. Nu stiu clar ce, dar ceva nu e cum ar trebui sa fie. Lipseste ceva. Da, asta e senzatia. Cum ca ar lipsi ceva. Nu stiu ce. Dar e un gol in plus. Ce ironie...sa fie golul in plus...
Nu stau sa cad in momente melancolice de obicei. Nu-mi fac deloc bine, e testata treaba si repede trec mai departe. Dar acum ceva ma tine pe loc. Nodul. Lara Fabian. Da, asta ascult acum. Stiu, e de jale, dar situatia asta e la fel. De jale. Jalea masii.
Chiar asa mare efect poate avea o simpla luna asupra unei persoane? Da-o-n masa de treaba, e doar o luna din doispe. Ce naiba?
Noiembrie...nod...
vineri, 23 octombrie 2009
New HH Video
Clipu lui Sisu a iesit miercuri, a lui Guess Who joi, iar de Mafia am dat azi. Trei zile mari pentru HH romanesc. Fara povesti inutile, va sugerez doar sa lasati degetele sa vi se duca pe volum spre maxim...
luni, 19 octombrie 2009
Downhill Local Competition Bistrita 2009 - REVIEW
Desi articolul a fost scris de ceva timp, am asteptat postarea lui initial pe site-ul Urban Bistrita de catre Beavis, caci asta a fost scopul principal al scrierii lui. Acum ca e acolo, l-am postat si aici. Lecturare placuta!
Ca sa fie clar de la bun inceput, cica trebuie sa mentionez ca Doctoru, sprijinit de clubul de downhill Bistrita DH, pe alocuri de Primaria Bistrita si ceva sponsori, a initiat organizarea primului concurs local de downhill din Bistrita.
Desi apare ca data oficiala de desfasurare ziua de sambata, 12 septembrie, concursul a inceput cu o saptamana mai devreme, tot intr-o sambata.
Cum asa?
In primul rand s-a crapat de ziua si si-a facut aparitia soarele pe cer. Ulterior au mai aparut un microbus, noua insi proaspat hraniti, o sumedenie de unelte agricole si desigur, chef de munca si voie buna. Ingredientele fiind adaugate in padure, traseul ce in mare parte exista deja si ce avea sa gazduiasca concursul n-a avut ce face decat sa fie plastelina sub mana de lucru a baietilor. A prins contur spre sfarsitul zilei, pe parcurs fiind adaugati si alti “shaperi” veniti in ajutor sau pentru simple privelisti. Rampe adaugate, linii re-stilizate si latite, turnante reparate si o noua linie de finish in plan. Cam astea au fost primele indicii ca ceva interesant avea sa se petreaca in Padurea Codrisor, de pe malul stang al raului Bistrita. Cu alte planuri in ce priveste traseul, ne-am lasat domoliti de lasarea serii, hotarati sa luam iar uneltele in mana in cursul saptamanii, pentru ultimele detalii.
Miercurea de dupa aceea sambata avea sa fie inca o zi de lucru. O noua si splendida turnanta de lemn a luat nastere sub egida maestrului Doctoru, sprijinit de ascultatorii lui ucenici. Alte mici finisaje la liniile traseului au iesit din mainile shaperilor adunati. Si uite-ne in fata unei alte noutati a traseului, linia de finish. In dorinta de a ridica nivelul de spectacol in zona de interes public, a luat nastere din pamant o rampa combinata cu un landing care avea sa contina si linia efectiva de finish. Apusul soarelui ne-a gasit si de aceasta data cu uneltele in mana, insa de data asta cu lucrul terminat si cu un traseu superb realizat.
Si uite-ne pe 12 septembrie, soare pe cer, energizante la bord, zambete pe fata, bike-uri pregatite de concurs, nivel de adrenalina ridicat, tricouri oficiale made by Doctoru undeva prin Cluj, cu inginerul Flo la montarea foto-celulei, oficialul Virgil pregatindu-si ustensilele de calcul si cronometrare, cu tamplarii Gyuri, Radu si Darius mesterind un afisier rudimentar, cu Doctoru prin raul Bistrita, furand curent de pe malul celalalt, cu dubele si soferii lor pregatite de urcare, spectatori care incet incet colorau zona, echipa de la Salvamont Bistrita pregatita de interventii, paparazzi click-uind tot ce misuna, traseul delimitat cu banda speciala asteptandu-ne, muzica zdranganind din sculele muzicale aranjate pe zona.
Ce putea fi mai frumos decat atat? Doar un singur lucru: sa te dai la vale!
Odata terminata inscrierea celor 19 concurenti, bike-urile au fost asezate in dube si urcate la linia de start, pentru inceperea sesiunii de antrenamente. Sesiune care si-a primit jerfta, unul dintre concurenti abandonand dupa o cazatura. Dupa terminarea antrenamentelor a venit randul sitting-runului, la ora 14.00. Dupa o pauza bine-meritata pentru concurenti si public de altfel, a venit momentul finalei. Primul start a fost dat exact la ora 16.00, in ordinea inversa a timpului realizat de concurenti in sitting-run. Favoritul spectatorilor, Doctoru`, si-a facut treaba si a scos cel mai bun timp, urmat indeaproape de Beavis pe locul 2, respectiv Mikki pe 3.
Odata terminat concursul si calcularea timpilor, zona a inceput sa se elibereze, pregatindu-se de umplerea clubului 7Sins, in vederea premierii castigatorilor. Adunarea s-a facut in jurul orei 20.00, iar dupa incalzirea lichida a celor stransi pe acolo, s-a reglat microfonul pentru anuntarea castigatorilor celor doua categorii, elite si juniori. Primele trei locuri la elite fiind obtinute, cum am zis si mai sus, de Doctoru, Beavis si Mikki, iar la juniori bucurandu-se de premii Darius, Vlad Gardus si Raul, in ordinea sosirii la finish. Un premiu special a fost acordat singurei fete din competitie, Iulia Gardus. Premiile au constat in produse pentru bike si articole de imbracaminte.
Respectandu-si promisiunea, Doctoru a organizat cheful de dupa chef in primitoarea sa casa, unde oaspetii s-au destrabalat pana in zori, punand astfel capat unei intregi saptamani dedicate primului concurs local de downhill din Bistrita, o competitie inedita pentru acest oras si una reusita dealtfel. Speram sa ne auzim si la anul, cu idei noi si sprijin material mai ridicat din partea sponsorilor.
Ca sa fie clar de la bun inceput, cica trebuie sa mentionez ca Doctoru, sprijinit de clubul de downhill Bistrita DH, pe alocuri de Primaria Bistrita si ceva sponsori, a initiat organizarea primului concurs local de downhill din Bistrita.
Desi apare ca data oficiala de desfasurare ziua de sambata, 12 septembrie, concursul a inceput cu o saptamana mai devreme, tot intr-o sambata.
Cum asa?
In primul rand s-a crapat de ziua si si-a facut aparitia soarele pe cer. Ulterior au mai aparut un microbus, noua insi proaspat hraniti, o sumedenie de unelte agricole si desigur, chef de munca si voie buna. Ingredientele fiind adaugate in padure, traseul ce in mare parte exista deja si ce avea sa gazduiasca concursul n-a avut ce face decat sa fie plastelina sub mana de lucru a baietilor. A prins contur spre sfarsitul zilei, pe parcurs fiind adaugati si alti “shaperi” veniti in ajutor sau pentru simple privelisti. Rampe adaugate, linii re-stilizate si latite, turnante reparate si o noua linie de finish in plan. Cam astea au fost primele indicii ca ceva interesant avea sa se petreaca in Padurea Codrisor, de pe malul stang al raului Bistrita. Cu alte planuri in ce priveste traseul, ne-am lasat domoliti de lasarea serii, hotarati sa luam iar uneltele in mana in cursul saptamanii, pentru ultimele detalii.
Miercurea de dupa aceea sambata avea sa fie inca o zi de lucru. O noua si splendida turnanta de lemn a luat nastere sub egida maestrului Doctoru, sprijinit de ascultatorii lui ucenici. Alte mici finisaje la liniile traseului au iesit din mainile shaperilor adunati. Si uite-ne in fata unei alte noutati a traseului, linia de finish. In dorinta de a ridica nivelul de spectacol in zona de interes public, a luat nastere din pamant o rampa combinata cu un landing care avea sa contina si linia efectiva de finish. Apusul soarelui ne-a gasit si de aceasta data cu uneltele in mana, insa de data asta cu lucrul terminat si cu un traseu superb realizat.
Si uite-ne pe 12 septembrie, soare pe cer, energizante la bord, zambete pe fata, bike-uri pregatite de concurs, nivel de adrenalina ridicat, tricouri oficiale made by Doctoru undeva prin Cluj, cu inginerul Flo la montarea foto-celulei, oficialul Virgil pregatindu-si ustensilele de calcul si cronometrare, cu tamplarii Gyuri, Radu si Darius mesterind un afisier rudimentar, cu Doctoru prin raul Bistrita, furand curent de pe malul celalalt, cu dubele si soferii lor pregatite de urcare, spectatori care incet incet colorau zona, echipa de la Salvamont Bistrita pregatita de interventii, paparazzi click-uind tot ce misuna, traseul delimitat cu banda speciala asteptandu-ne, muzica zdranganind din sculele muzicale aranjate pe zona.
Ce putea fi mai frumos decat atat? Doar un singur lucru: sa te dai la vale!
Odata terminata inscrierea celor 19 concurenti, bike-urile au fost asezate in dube si urcate la linia de start, pentru inceperea sesiunii de antrenamente. Sesiune care si-a primit jerfta, unul dintre concurenti abandonand dupa o cazatura. Dupa terminarea antrenamentelor a venit randul sitting-runului, la ora 14.00. Dupa o pauza bine-meritata pentru concurenti si public de altfel, a venit momentul finalei. Primul start a fost dat exact la ora 16.00, in ordinea inversa a timpului realizat de concurenti in sitting-run. Favoritul spectatorilor, Doctoru`, si-a facut treaba si a scos cel mai bun timp, urmat indeaproape de Beavis pe locul 2, respectiv Mikki pe 3.
Odata terminat concursul si calcularea timpilor, zona a inceput sa se elibereze, pregatindu-se de umplerea clubului 7Sins, in vederea premierii castigatorilor. Adunarea s-a facut in jurul orei 20.00, iar dupa incalzirea lichida a celor stransi pe acolo, s-a reglat microfonul pentru anuntarea castigatorilor celor doua categorii, elite si juniori. Primele trei locuri la elite fiind obtinute, cum am zis si mai sus, de Doctoru, Beavis si Mikki, iar la juniori bucurandu-se de premii Darius, Vlad Gardus si Raul, in ordinea sosirii la finish. Un premiu special a fost acordat singurei fete din competitie, Iulia Gardus. Premiile au constat in produse pentru bike si articole de imbracaminte.
Respectandu-si promisiunea, Doctoru a organizat cheful de dupa chef in primitoarea sa casa, unde oaspetii s-au destrabalat pana in zori, punand astfel capat unei intregi saptamani dedicate primului concurs local de downhill din Bistrita, o competitie inedita pentru acest oras si una reusita dealtfel. Speram sa ne auzim si la anul, cu idei noi si sprijin material mai ridicat din partea sponsorilor.
vineri, 16 octombrie 2009
Noi vrem RESPECT!
Ca cum o dau Parazitii iarasi!
Dupa scosu` albumului remixat "Slalom printre cretini", vorbit de bine, vorbit de rau, baetii mi-au aparut in ochi cu "Noi vrem respect". Ii ador. De ce ii ador? Ii ador ca nu stiu cum se face ca scot ceva tare cand nu anunta nimic.
Respect dau pentru ei, caci asta vor ei. Asta vrem toti de ceva ani incoace. Nu zic cati ca ma doare capu`. Atat vrem: noi vrem RESPECT.
Dupa scosu` albumului remixat "Slalom printre cretini", vorbit de bine, vorbit de rau, baetii mi-au aparut in ochi cu "Noi vrem respect". Ii ador. De ce ii ador? Ii ador ca nu stiu cum se face ca scot ceva tare cand nu anunta nimic.
Respect dau pentru ei, caci asta vor ei. Asta vrem toti de ceva ani incoace. Nu zic cati ca ma doare capu`. Atat vrem: noi vrem RESPECT.
vineri, 9 octombrie 2009
Romanian Rap Video
Am fost urechiat de omu` meu Sisu ca am lasat pe dinafara ultimul clip al adevaratului Sisu, Ai vrea sa ai. Asa ca, profit de chestia asta si vin cu ultimele noutati in materie de clipuri rap romanesti. Poate nu gasiti exact ce vreti voi, dar e blogul meu si gasiti exact ce vreau eu :D.
Vizionare si ascultare placuta. Pace! ;)
Vizionare si ascultare placuta. Pace! ;)
marți, 29 septembrie 2009
Viata de om 1: Ralu
Raluca. Asa o chema. Ea a fost prima. Era mai mica cu 3 ani decat mine. Putin mai inalta decat mine, foarte frumoasa. Foarte!
Imi amintesc perfect cum a inceput totul. Initial o vroiam doar pentru ca era prietena unui rival de pe strada. Ma batusem in piept in fata tuturor ca i-o voi sufla. Minte de copii, ce mai. Si uite asa a inceput joaca. Nu pot sa-i spun altfel la acel inceput frumos. Schimburi de priviri pe furis, intalniri pe ascuns, biletele de dragoste adolescentina. Ajunsesem deja sa se stie de noi, celalalt trecuse in uitare, probabil si in urma unei altercatii. Parte in parte. Asa procedam noi. Desigur ca l-am dovedit, era punctul pe i la tot ce se intamplase: ii furasem si "gagica" si il si batusem. Incet incet am realizat ce "cucerisem". Nu trecea o zi fara sa ne vedem, fara sa vorbim. Chiar si seara urcam la etajul 4 unde locuia ea si-i lasam biletele sub prag. Ma ascundeam mereu de ai ei, eu fiind considerat un baiat nu tocmai de treaba pe strada noastra. Stateam imbratisati fara sa scoatem vreun cuvant fara sa tinem cont de timp. A fost prima si ultima data cand i-am spus unei fete ca o iubesc. Asta si simteam. Ca au mai urmat persoane pentru care am simtit acest lucru, asta e partea a doua, insa de spus n-am mai spus-o niciodata.
Un an superb, alaturi de o fata superba. Isteata, frumoasa, saruta fenomenal. Ce-mi mai puteam dori? Se pare ca nimic. Si cu nimic m-am ales.
Chiar asa! M-am ales pana la urma cu nimic. Sor-mea, in joaca, impreuna cu o prietena de-a ei, au oprit-o intr-o zi si i-au spus ca m-au vazut sarutand o alta fata la scoala. Baliverne desigur. Ce nevoie aveam eu de altceva cand aveam tot ce-mi facea sufletul sa tresalte langa mine? Eh, asta-i mersu` cateodata. In iarna ce a urmat acelui an superb, m-a luat de mana si m-a tras in casa scarii ei. Mi-a sarit in brate si plangand m-a intrebat daca o iubesc. Evident ca o iubeam si evident ca asta i-am si spus. M-a intrebat daca e adevarat ce spune sor-mea si cealalta tipa, cum ca m-au vazut sarutand o alta fata. In acel moment chiar nu mai stiu ce a trecut prin mine. Acel moment l-am regretat mult timp dupa aceea. Am fost prost. Cum putea sa creada pe altcineva in afara de mine? Ma simteam jignit, era o chestie ce eu n-o suportam. Vedeam o lipsa de incredere prin aceea intrebare. Si cuvintele au iesit: "Da, am sarutat-o si nu mai vreau sa ne vedem noi doi". Minciuni. Minciuni. Am mintit fara sa stiu ca ma va durea enorm acest lucru. Am iesit rapid din scara si am lasat-o plangand...
A fost prima fata pe care am iubit-o. A fost unica careia i-am spus acest lucru. A fost prima data cand am fost prost. A fost prima data cand am suferit.
Imi amintesc perfect cum a inceput totul. Initial o vroiam doar pentru ca era prietena unui rival de pe strada. Ma batusem in piept in fata tuturor ca i-o voi sufla. Minte de copii, ce mai. Si uite asa a inceput joaca. Nu pot sa-i spun altfel la acel inceput frumos. Schimburi de priviri pe furis, intalniri pe ascuns, biletele de dragoste adolescentina. Ajunsesem deja sa se stie de noi, celalalt trecuse in uitare, probabil si in urma unei altercatii. Parte in parte. Asa procedam noi. Desigur ca l-am dovedit, era punctul pe i la tot ce se intamplase: ii furasem si "gagica" si il si batusem. Incet incet am realizat ce "cucerisem". Nu trecea o zi fara sa ne vedem, fara sa vorbim. Chiar si seara urcam la etajul 4 unde locuia ea si-i lasam biletele sub prag. Ma ascundeam mereu de ai ei, eu fiind considerat un baiat nu tocmai de treaba pe strada noastra. Stateam imbratisati fara sa scoatem vreun cuvant fara sa tinem cont de timp. A fost prima si ultima data cand i-am spus unei fete ca o iubesc. Asta si simteam. Ca au mai urmat persoane pentru care am simtit acest lucru, asta e partea a doua, insa de spus n-am mai spus-o niciodata.
Un an superb, alaturi de o fata superba. Isteata, frumoasa, saruta fenomenal. Ce-mi mai puteam dori? Se pare ca nimic. Si cu nimic m-am ales.
Chiar asa! M-am ales pana la urma cu nimic. Sor-mea, in joaca, impreuna cu o prietena de-a ei, au oprit-o intr-o zi si i-au spus ca m-au vazut sarutand o alta fata la scoala. Baliverne desigur. Ce nevoie aveam eu de altceva cand aveam tot ce-mi facea sufletul sa tresalte langa mine? Eh, asta-i mersu` cateodata. In iarna ce a urmat acelui an superb, m-a luat de mana si m-a tras in casa scarii ei. Mi-a sarit in brate si plangand m-a intrebat daca o iubesc. Evident ca o iubeam si evident ca asta i-am si spus. M-a intrebat daca e adevarat ce spune sor-mea si cealalta tipa, cum ca m-au vazut sarutand o alta fata. In acel moment chiar nu mai stiu ce a trecut prin mine. Acel moment l-am regretat mult timp dupa aceea. Am fost prost. Cum putea sa creada pe altcineva in afara de mine? Ma simteam jignit, era o chestie ce eu n-o suportam. Vedeam o lipsa de incredere prin aceea intrebare. Si cuvintele au iesit: "Da, am sarutat-o si nu mai vreau sa ne vedem noi doi". Minciuni. Minciuni. Am mintit fara sa stiu ca ma va durea enorm acest lucru. Am iesit rapid din scara si am lasat-o plangand...
A fost prima fata pe care am iubit-o. A fost unica careia i-am spus acest lucru. A fost prima data cand am fost prost. A fost prima data cand am suferit.
Nu mai stiu pe unde umbla, n-am mai vazut-o de cativa ani. S-a pierdut in lumea larga, din unele surse chiar prin Anglia "larga". Sunt sigur ca e la fel de frumoasa ca atunci cand am cunoscut-o eu.
Ea a fost Raluca. Ralu...duminică, 27 septembrie 2009
Viata de om
M-am gandit mult timp daca sa ma apuc de acest subiect sau nu. Intr-un final am zis sa-i dau bice, sa rabufnesc. Intotdeauna am zis ca un om moare in momentul in care e uitat de cei care l-au cunoscut in viata. Copii poate lasa oricine pe lumea asta in urma sa. Eu vreau mai mult. Vreau sa ramana ceva dupa mine, desi nu va fii ceva extraordinar de maret. Ca va fi o poza grozava, ca vor fi niste scrieri frumoase, un poem miscator sau doar niste fapte laudabile, ceva vreau sa ramana in urma mea.
"Viata de om" se va derula pe parcursul a cateva episoade. Va fi sub forma unor istorioare ce apartin vietii mele, in care mi-am jucat rolul la un moment dat. Nu stiu cate vor fi. Cate va fi nevoie pentru a ma simti eliberat, pentru a simti golul din mine umplut. Doar cand voi fi plin voi putea cu adevarat sa incerc sa las ceva in urma mea.
Vor fi fapte, intamplari, ganduri personale. Viziuni proprii asupra a ceea ce mi s-a intamplat in diverse situatii.
Momentan lucrez la "Viata de om 1", sper sa-l termin in cateva zile si sa-l postez.
Numai bine, cius!
"Viata de om" se va derula pe parcursul a cateva episoade. Va fi sub forma unor istorioare ce apartin vietii mele, in care mi-am jucat rolul la un moment dat. Nu stiu cate vor fi. Cate va fi nevoie pentru a ma simti eliberat, pentru a simti golul din mine umplut. Doar cand voi fi plin voi putea cu adevarat sa incerc sa las ceva in urma mea.
Vor fi fapte, intamplari, ganduri personale. Viziuni proprii asupra a ceea ce mi s-a intamplat in diverse situatii.
Momentan lucrez la "Viata de om 1", sper sa-l termin in cateva zile si sa-l postez.
Numai bine, cius!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
