Exact cum imi inchipuisem atunci...ea statea ascunsa in spatele cutiilor si scria. Numai ea stia ce scria, ea si lampasul ce ii veghea tacerea trecuta pe coli ministeriale, unele avand urechiuse facute. Incepu sa ticaie rar cu pixul in piarta pe care statea. Scartai o usa, moment in care tresari. Ticaitul se opri brusc si niste pasi se auzira.
-Cine naiba esti tu ma?
-Hei, hei, ce-i cu tonul asta domnisoara?
-Tu nu vii aici si ma iei cu tonuri si apostrofari si...si...ce ma iei tu asa? E spatiul meu vidat si colorat si eu comand aici! Capisci?
Il lovi cu pumnul in fata si-l tranti pana dincolo de pragul usii, inchizand-o dupa el.
-Mada! Iti ordon sa deschizi usa ACUM!
-Ordoni pe mata! Taci odata! Esti prost!
Ce ton avea pustoaica! Eu unul as fi trantit-o de toti peretii..fufa dracului! Ce am mai? Ba nu, n-as fi facut asa ceva veci. Ce naiba m-a apucat? Taci idiotule! De unde naiba le scoti astea? HEEEEI...HEEEEEI...iarasi TU? Ala mic si alb cu aura aia stralucitoare dadu sa iasa pe usa, moment in care am aruncat cu o carte dupa el. FRAAAAAC...si l-am palit!
-`Tu-ti muma ta azi si maine de smecher angelic...
Si ma doare capul...
Postări
