Noiembrie apasator

E o luna a melancoliei, a oftarilor. E o luna umeda, moale, murdara. E o luna ce ne pregateste pentru cea urmatoare, una a bucuriei, una a sperantei, una de vis. Dar pana ce vine luna urmatoare, luna asta ne nenoroceste.

Nu pot spune ce sunt un tip moale, sensibil. Am scapat de-alungul vietii cate o lacrima, am avut clipe in care asteptam ajutor pentru a fii ridicat de la pamant. Dar au contat prea putin. Lumea spune ca sunt rau. Ca sunt egoist. Ca n-am suflet sau ca-s ticalos. Tot ce se poate, n-am sa neg, dar asta doar pentru ca nu ma pot vedea cum ma vede lumea.

E iarasi acel nod in gat. Sau sa fie in piept. Naiba stie, e acolo si ma apasa. Probabil e doar presiunea atmosferica. Da, e o minciuna buna asta. Am s-o mai repet de cateva ori, e posibil intr-un final s-o si cred. Simt o senzatie de dinsconfort. Ceva nu e in regula. Nu stiu clar ce, dar ceva nu e cum ar trebui sa fie. Lipseste ceva. Da, asta e senzatia. Cum ca ar lipsi ceva. Nu stiu ce. Dar e un gol in plus. Ce ironie...sa fie golul in plus...

Nu stau sa cad in momente melancolice de obicei. Nu-mi fac deloc bine, e testata treaba si repede trec mai departe. Dar acum ceva ma tine pe loc. Nodul. Lara Fabian. Da, asta ascult acum. Stiu, e de jale, dar situatia asta e la fel. De jale. Jalea masii.

Chiar asa mare efect poate avea o simpla luna asupra unei persoane? Da-o-n masa de treaba, e doar o luna din doispe. Ce naiba?

Noiembrie...nod...