joi, 27 decembrie 2007

PA-RA-NO-IC


Sunt urmarit…pe bune…probabil am devenit paranoic odata cu venirea zilelor astea “luminoase si rosii” cu mirosuri de citrice.Naiba stie cine ma pandeste…da-i simt rasuflarea spurcata-n ceafa mea (cred ca are cam aceeasi inaltime cu mine…imi sufla-n gat).La un moment dat m-am intors…l-am privit…sau cel putin asta am crezut ca fac.Da` sloboz…ia-l de unde nu-i…sa-i dau la tibie cu spitzu…mama lui care l-o facut.Mah…deci e fenoment ticalosul asta…parca-i FLASH…super-eroul ala cu fulger-trasnet pe piept…ce dispare cu dare de foc dupa el.Dar mie imi place Superman.N-am absolut nici un argument ca sa va arat de ce.Pur si simplu omu e fantastic.Daca observati…e singurul super-erou care s-a nascut cu puterile ce le detine.Restul sunt niste greseli umane…aparute in urma unor accidente cu tot felu de paste radioactive sau naiba stie ce se mai poarta acum prin comic-book-uri.
Fain…am sarit de la detectivu “e…nu e” la animation-uri.Cred ca inclin sa zic ca eu is ala dus…nu “sufla-n ceafa strengar” ala.Oare cine e? Ce naiba vrea de la mine? Sper ca nu e ceva pedofil…caci eu unu ma consider inca copil.
Oricum…cand il voi intalni…adica atunci cand voi pune mana pe el…il voi intreba “Bei sefu…care-i faza? N-ai bani de sprite sau de ce naiba incerci sa ma jegmanesti?”
Fuck…cat e ceasu…parca vad ca ma trezesc pe la amiaza (eu unu nu ma mir…nu stiu voi…) si voi citi ce am scris…ma voi intoarce spre umarul stang (acolo is EU ala rosu cu cornite…) si voi porni un dialog-monolog cu cocotatu d-acolo “auzi bre…da tu ce ceafa mea ai scris in bezna aia semi-creatoare de vulgaritati mentale?”.

Nu…de stapanu umarului drept nu ma leg…chiar nu i-ati vazut chipul? Teroare dom`le…te-nmoaie si te clatina de zici ca tu esti hopa-mitica.

PS : intre noi fie vorba…ala cu aura luminoasa pe cap dispare maine…il concediez…e intr-atat de malefic incat stiu sigur ca el l-a bagat la inaintare pe “ochi-rosii”.Nu mai suport dom`le…nu e prima data cand face dinastea…ultima oara mi-am luat-o-n freza urat de tot…de acolo si inceputu de chelie.

Devin paranoic…sau am devenit deja!?

luni, 17 decembrie 2007

RESPECT `89

Am fost mic la vremea respectiva...insa vedeam imagini ale televiziunii romane de la acea vreme...ce-i drept din Bucuresti.Mi-au ramas intiparite in minte filmuletele acelea filmate noaptea in care zburau in toate directiile focuri de arma...eram impresionat de segmentele luminoase ce brazdau acel intuneric filmat.Nu mai vazusem niciodata asa ceva...eram impresionat.Dar...dupa ceva timp...cand mintea-mi percepea ce s-a petrecut in acele nopti...cand am realizat ca acele luminite au provocat lacrimi si durere...adevarate carnagii...am plecat capul.
Acele luminite au adus moarte.Au adus gemete ale mamelor si tatilor ce-si pierdusera pentru totdeauna copii...soldati fara juramant...martiri fara voie...cazuti pentru noi.Cazuti pentru mine...cazuti pentru tine...cazuti pentru noi...cazuti cand nu trebuiau sa cada.Dar au cazut...lasand in urma lor zeci de intrebari...zeci de enigme...capete plecate...sau zambete parsive dupa gulere.Au cazut pentru Romania.Indiferent ca au fost la Timisoara...scanteia focului din toata tara...indiferent ca au cazut in Bucuresti...urland "Ole ole ole ole...Ceausescu nu mai e".
Credeti ca au murit pentru ceva?
DA...eu cred asta cu tarie...si-au dat suflarea pentru ca noi sa fim azi unde suntem...fara a ne gandi la grijile ce fiecare le simte pe pielea lui azi.Astea sunt nimicuri pe langa ce am obtinut.Am obtinut dreptul de a alege ce vrem sa fim...o libertate de care multi se indoiesc...ne-am obtinut pe noi.Ei ne-au cladit...iar noi le-am cladit ceva...ceva ce nu strange in compozitie beton...sau alte materiale pentru monumente.Ceva ce nimeni nu le va lua...caci au murit pentru asta.Au stat in fata gloantelor pentru ceva...si noi le dam azi RESPECTUL nostru.Ne mai dam si jos palaria...plecand capul pentru ei...dar zambind...mandrii de ei...acei oameni ce-au fost de otel...caci numai asta cred ca aveau in cap in momentul acela...in clipa in care suierau acele luminite pe langa ei...in momentul in care cel de langa ei cadea fulgerat la picioarele lor...in momentul in care si ei cadeau pe asfaltul colorat de sangele lor viteaz.
Nu e din carti scris...nu e parerea cuiva anume...nu am inventat...ci am scris ceea ce simt eu acum...pentru ei...pentru noi...pentru acele luminite...aducatoare de moarte...dar totodata de speranta.

Nu ati murit si nu veti muri niciodata...atata timp cat ne vom aminti de voi.RESPECT `89

http://www.youtube.com/watch?v=SKkHUIlTMHU&fea- ture=related

http://www.youtube.com/watch?v=M0WXgDB9dQg&fea- ture=related

miercuri, 12 decembrie 2007

EXISTA CLIPE

Sunt momente, lucruri, fapte ce tin doar o clipa...sunt care nu tin nici macar o clipa...insa sunt si care tin pentru eternitate...nu traim noi cat traiesc ele...ne privesc cum sarim peste maracinii intalniti in viata...in cale...julindu-ne...sau nu.
Sunt clipe care tin...o clipa.
Sunt clipe ce nu exista...nu exista pentru mine acele clipe...nu exista.
Dar clipele ce exista sunt...momente, lucruri, fapte...astea...












duminică, 9 decembrie 2007

GRATII













duminică, 2 decembrie 2007

ACOLO...

Acolo...
E tarziu pentru ea...as fi putut trai bine mersi si fara ea...dar isi face treptat loc in mine...Ma raceste subit...trezeste fiori asprii in mine...ma-ncurca...ma-ntoarce...dar nu sta mult.Oare nu sta? Oare aduce ceva bun cu ea? Oare sa deschid ochii acum? Oare pot? Oare mai vreau?