Am fost mic la vremea respectiva...insa vedeam imagini ale televiziunii romane de la acea vreme...ce-i drept din Bucuresti.Mi-au ramas intiparite in minte filmuletele acelea filmate noaptea in care zburau in toate directiile focuri de arma...eram impresionat de segmentele luminoase ce brazdau acel intuneric filmat.Nu mai vazusem niciodata asa ceva...eram impresionat.Dar...dupa ceva timp...cand mintea-mi percepea ce s-a petrecut in acele nopti...cand am realizat ca acele luminite au provocat lacrimi si durere...adevarate carnagii...am plecat capul.Acele luminite au adus moarte.Au adus gemete ale mamelor si tatilor ce-si pierdusera pentru totdeauna copii...soldati fara juramant...martiri fara voie...cazuti pentru noi.Cazuti pentru mine...cazuti pentru tine...cazuti pentru noi...cazuti cand nu trebuiau sa cada.Dar au cazut...lasand in urma lor zeci de intrebari...zeci de enigme...capete plecate...sau zambete parsive dupa gulere.Au cazut pentru Romania.Indiferent ca au fost la Timisoara...scanteia focului din toata tara...indiferent ca au cazut in Bucuresti...urland "Ole ole ole ole...Ceausescu nu mai e".
Credeti ca au murit pentru ceva?
DA...eu cred asta cu tarie...si-au dat suflarea pentru ca noi sa fim azi unde suntem...fara a ne gandi la grijile ce fiecare le simte pe pielea lui azi.Astea sunt nimicuri pe langa ce am obtinut.Am obtinut dreptul de a alege ce vrem sa fim...o libertate de care multi se indoiesc...ne-am obtinut pe noi.Ei ne-au cladit...iar noi le-am cladit ceva...ceva ce nu strange in compozitie beton...sau alte materiale pentru monumente.Ceva ce nimeni nu le va lua...caci au murit pentru asta.Au stat in fata gloantelor pentru ceva...si noi le dam azi RESPECTUL nostru.Ne mai dam si jos palaria...plecand capul pentru ei...dar zambind...mandrii de ei...acei oameni ce-au fost de otel...caci numai asta cred ca aveau in cap in momentul acela...in clipa in care suierau acele luminite pe langa ei...in momentul in care cel de langa ei cadea fulgerat la picioarele lor...in momentul in care si ei cadeau pe asfaltul colorat de sangele lor viteaz.
Nu e din carti scris...nu e parerea cuiva anume...nu am inventat...ci am scris ceea ce simt eu acum...pentru ei...pentru noi...pentru acele luminite...aducatoare de moarte...dar totodata de speranta.
Nu ati murit si nu veti muri niciodata...atata timp cat ne vom aminti de voi.RESPECT `89
http://www.youtube.com/watch?v=SKkHUIlTMHU&fea- ture=related
http://www.youtube.com/watch?v=M0WXgDB9dQg&fea- ture=related
Postări
2 comentarii:
Stii de multe ori ma gandesc la ce a fost,dar eram prea mica,nu imi dadeam bine seama ce se intampla,ii vedeam pe ai mei agitati.Imi aduc aminte ca urmaream tv,ascultam la radio,mereu trebuia sa tac,ca sa auda ai mei ce se intampla.Stau intr-un colt de tara,departe de TImisoara sau Bucuresti,la mine in oras nu prea a fost agitatie mare. O faza de care imi aduc bine aminte,a fost cand a inceput revolutia,stiu ca fratele meu era la bunica,vre-o 12km,si tatal meu a mers dupa el cu masina,iar cand a venit acasa avea sange pe fata.Ma impresionat foarte tare,exact nu mai stiu ce se intamplase,se revoltasera si la noi oameni,si a fost ceva cu politia.
bunicul si unchiul meu era in seara de 20 in gara de nord..in bucale...aduceau porcul taiat de la giurgiu...deja era forfota...ajunsesera vestile de la timisoara in capitala si oamenii incepeau sa se panicheze.au ajuns cu bine acasa...insa mi-au spus ca le-a fost foarte frica...s-au gandit ca vor anula trenurile si vor ramane blocati acolo.
Trimiteți un comentariu