Zilnic suntem liberi...insa totusi captivi in libertatea noastra proprie...captivitate impusa de fiecare in parte...sufocanta fara a ne da seama...
joi, 29 noiembrie 2007
miercuri, 28 noiembrie 2007
duminică, 25 noiembrie 2007
Baiat-Barbat
Baiat-Barbat
o femeie-Mama ...nascu pruncu'
baietasul infantil....nu total
poate ca avu si-o sora....(mai tarziu, femeie)
cea mai buna amica de taine
cand primea suturi de la balaia cu ochi de foc...
caci, miutza o facea tot cu golanii lui
da'.....floarea o fura tot pentru ....iubita...
isi picta numele ei pe piept...in dreptul inimii....
copilarie...mare si naiva...
buburuze in par...artificii in priviri...
explozie-implozie doar pentru un suras
primit...asa... sagalnic.....
apoi destin cotit...baiat scolit
de-ai lui, de altii, de viata
intalnire-despartire si-n tot timpul asta
iubire...........
pentru cate o femeie-fata
si poate....odata ..dintr-odata
explozie - explozie de baiat-Barbat
caci femeia ...Femeia....ii implini vrerea
si...dintr-un tzanc, plapand si bland
se trezi fiinta si putinta si dorinta
barbatului- Barbat
nush ce se mai intampla...caci...
roata se roteste....paru-ncarunteste
si...copilu' de Barbat tot creste
cu mame, fete, surori, iubite, dorite
sotie si prietena si metresa primita
luata cu amandoua mainile si ....neuitata vreodata...
caci....uite, parca...
infantil, apare bebe-fata
doamne, barbate-Tata!!!
Multumiri CP
sâmbătă, 17 noiembrie 2007
COPILARIE
Copilarie...Jucam pac-pac cu tevi cu cornete, puscam capse de la pistolase gen cowboy.Jucam lapte gros, saream capra, jucam seara tarziu pe la scari de bloc flori, fete si baieti.Jucam paradis, ciocolata, gimi pe asfaltul prafuit dintre blocurile de beton gri.Bateam mingea toata vara pana sera prin curtile scolilor si spatele blocurilor inverzite, de multe ori bubuind ba geamurile vecinilor, ba mingile cumparate din cheta, acele mingi rosii de cauciuc cu buline albe.Nemteasca, fotbal-tenis, bambilici, ratele si vanatorii, pase-pase-gol…sunt doar cateva dintre jocurile cu mingea din copilarie.
Eram mici soldati in tara, tara vrem ostasi.
Scoala…cu completari in oracolele fetelor…cine pe cine saruta, cine pe cine viseaza, cine pe cine uraste, simpatizeaza.Nu…nu erau prostiaore, erau adevarate enigme pentru mine…pentru noi.
Venam plini de noroi pe “hainele bune de scoala”, cum le ziceau parintii nostri.Adoram sa gasim balti si sa sarim in ele cand ploua, ne stropeam, urlam, ne zbenguiam.
Iarna…razboaie intre strazi vecine cu bulgari, cetati imense construite din rotocoale uriase de zapada, oameni de zapada pentru care sacrificam hain de prin casa, morcovi de prin frigidere, confectionam maturi din garduri de uscaciuni.Ne udam din cap pana-n picioare, intram aproape degerati in casa, plini de muci…si asta dupa ce insistau ai nostrii de pe geamuri sau balcoane sa urcam sus… “ca pun eu cureaua pe tine”.Ne mai pasa?
Ne agatam de masinile ce mergeau incet pe strada noastra iarna, prin omat, lasandu-ne trasi pe gheata, fugind care incotro cand ne dibuiau soferii in retrovizoare.
Monstrii construiti din brazi, arsi pe ruguri de vii, ne conturam adevarate basme si legende din simple banalitati.Ne imbulzeam, destul de dureros uneori, la capetele ghetusurilor formate pe trotuare, impiedicand oamenii sa treaca, urlam de bucurie, de durere, eram niste pusti lipsiti de orice griji.
Fulgii ce acopereau noaptea totul pe strada ii urmaream cum danseaza in zborul lor spre patura deja asternuta de nea, facandu-si culcus printre fratii lor deja cazuti.
Soarele vara ce ne trezea dimineata, stateam cu ochii intre-deschisi zambindu-i.
Ploaia ne imbufna, dar asta nu ne impiedica sa n jucam in scari de bloc.Puneam in scena piese de teatru, faceam schimburi de jucarii, jucam carti…septica americana, romaneasca, killer te acuz, kems, popa-prostu.
Eram inspaimantatori in Dacii si romanii, afaceristi in Monopoly, frati in Nu te supara frate.Invatam ce sunt obstacolele in Sus si jos.Compuneam cuvinte in Scrabble.Jucam rummy, sah, table, moara.
Ne jucam oameni buni…am fost copii.
Insa urasc copii.Urasc gandul de a face un copil.Si am argumente pentru a spune asta.Am si argumente pentru a iubii copii…insa nu asta vreau sa arat.
De ce urasc idea de a avea un copil ?
Pentru ca…copii din ziua de azi nu se mai joaca cum ma jucam eu…nu-si mai traiesc acea copilarie “zbenguita” ca si a mea.Copilul meu nu vreau sa se nasca in aceasta lume…sa creasca in aceasta lume…care isi doreste din ce in ce mai mult sa imbatraneasca inainte de vreme.Nu…nu vreau…si cu asta basta.
Eu am trait frumos…am crescut frumos…am ajuns cum sunt acum cu copilaria aceea in spate.Vreau sa traiasca si copilul meu…copii mei…asa…vreau sa fie la fel cum a fost si sunt eu…fericit.
Eram mici soldati in tara, tara vrem ostasi.
Scoala…cu completari in oracolele fetelor…cine pe cine saruta, cine pe cine viseaza, cine pe cine uraste, simpatizeaza.Nu…nu erau prostiaore, erau adevarate enigme pentru mine…pentru noi.
Venam plini de noroi pe “hainele bune de scoala”, cum le ziceau parintii nostri.Adoram sa gasim balti si sa sarim in ele cand ploua, ne stropeam, urlam, ne zbenguiam.
Iarna…razboaie intre strazi vecine cu bulgari, cetati imense construite din rotocoale uriase de zapada, oameni de zapada pentru care sacrificam hain de prin casa, morcovi de prin frigidere, confectionam maturi din garduri de uscaciuni.Ne udam din cap pana-n picioare, intram aproape degerati in casa, plini de muci…si asta dupa ce insistau ai nostrii de pe geamuri sau balcoane sa urcam sus… “ca pun eu cureaua pe tine”.Ne mai pasa?
Ne agatam de masinile ce mergeau incet pe strada noastra iarna, prin omat, lasandu-ne trasi pe gheata, fugind care incotro cand ne dibuiau soferii in retrovizoare.
Monstrii construiti din brazi, arsi pe ruguri de vii, ne conturam adevarate basme si legende din simple banalitati.Ne imbulzeam, destul de dureros uneori, la capetele ghetusurilor formate pe trotuare, impiedicand oamenii sa treaca, urlam de bucurie, de durere, eram niste pusti lipsiti de orice griji.
Fulgii ce acopereau noaptea totul pe strada ii urmaream cum danseaza in zborul lor spre patura deja asternuta de nea, facandu-si culcus printre fratii lor deja cazuti.
Soarele vara ce ne trezea dimineata, stateam cu ochii intre-deschisi zambindu-i.
Ploaia ne imbufna, dar asta nu ne impiedica sa n jucam in scari de bloc.Puneam in scena piese de teatru, faceam schimburi de jucarii, jucam carti…septica americana, romaneasca, killer te acuz, kems, popa-prostu.
Eram inspaimantatori in Dacii si romanii, afaceristi in Monopoly, frati in Nu te supara frate.Invatam ce sunt obstacolele in Sus si jos.Compuneam cuvinte in Scrabble.Jucam rummy, sah, table, moara.
Ne jucam oameni buni…am fost copii.
Insa urasc copii.Urasc gandul de a face un copil.Si am argumente pentru a spune asta.Am si argumente pentru a iubii copii…insa nu asta vreau sa arat.
De ce urasc idea de a avea un copil ?
Pentru ca…copii din ziua de azi nu se mai joaca cum ma jucam eu…nu-si mai traiesc acea copilarie “zbenguita” ca si a mea.Copilul meu nu vreau sa se nasca in aceasta lume…sa creasca in aceasta lume…care isi doreste din ce in ce mai mult sa imbatraneasca inainte de vreme.Nu…nu vreau…si cu asta basta.
Eu am trait frumos…am crescut frumos…am ajuns cum sunt acum cu copilaria aceea in spate.Vreau sa traiasca si copilul meu…copii mei…asa…vreau sa fie la fel cum a fost si sunt eu…fericit.
Al vostru…ueco…intotdeauna copil…vesnic copil…eu
duminică, 11 noiembrie 2007
sâmbătă, 3 noiembrie 2007
Simt furie...simt ura...simt ca vreau sa iau lumea de gat...pe toata lumea...dar sunt oprit.
De cine?
De niste oameni ce nu ma cunosc...nu mi-au vazut chipul niciodata...ochii...nu mi-au auzit glasul...ei ma opresc.
De ce?
Nu stiu...pur si simplu ma fac sa-mi plec capul in fata lor...sa ma simt mic...sa ii ascult...sa le dau dreptate...dreptate ce-mi elimina orice motiv care ar argumenta vijelia din mine.
Si tac...tac si-ndur...tac si caut...caut raspunsuri...ca no...ar fi culmea ca EI sa-mi dea chiar toate raspunsurile.
EI imi dau doar indicii...apropouri...imi deschid ochii...si acum...in acest moment...zambesc...datorita lor.
S-aveti o zi...zambareata.
Al vostru...debilo-cronico-ueco...eu :)
PS : 2 luni...eu si VOI...VOI si eu...pe aceeasi bolta cereasca.nu putem fii toti stele...insa putem fii toti cate o luna :)
vineri, 2 noiembrie 2007
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
