Se ajunge uneori, aproape inevitabil, la unul din acele momente in care tragi linie si incepi sa calculezi ce e deasupra. Cu plus bineinteles, minusul e de prisos, nu mai are la ce sa ne foloseasca.
Uite, cam asta am facut si eu zilele acestea.
Mi-am numarat prietenii din copilarie, pe cei care au supravietuit acelei perioade, pe cei aparuti dupa terminarea ei si pana acum. Stiu, am spus ca minusul e de prisos. Insa asa mi-a dat, cu minus. Asta e de rau!
Mi-am numarat fetele care au fost langa mine. Care mi-au oferit de la un simplu suras, un simplu sarut, pana la cele carora le ofeream eu insumi un suras impreunat cu razele soarelui in zori. Tot cu minus a dat. Adica la inceput era doar cu plus, dar brusc am cazut sub zero.
Mi-am numarat realizarile din trecut. Sa spunem doar ca m-am mentinut pe o linie constanta destul de buna. N-am excelat nicidata dar nici n-am fost un incapabil incompetent de a face ceva.
Mi-am numarat locurile prin care am trecut, in care am stationat, de care am fugit, spre care am fugit. Au fost kilometrii multi. Au fost oameni necunoscuti deveniti cunoscuti. Au fost lucruri care scoteau din mine un “uau”, au fost imagini care m-au dezgustat, au fost tot felul de lucruri noi, interesante sau mai putin interesante.
Regrete? Niciunul. Nu zic ca n-ar fi putut sa fie mai bine, insa in momentul in care un om regreta anumite lucruri, practic isi refuza tot trecutul. Si un trecut niciodata nu poate fii negat.
Insa in loc de regrete am ceva, altceva. Am dorinta de a avea un viitor. Vreau sa mai strang oameni langa mine, ca la urmatoarea tragere de linie sa iasa cu plus. Vreau sa mai iubesc fete si femei, desi doar una ma va face sa spun ca am tot. Vreau sa realizez lucruri noi, lucruri care sa dainuie dupa fiecare tragere de linie, eventual si dupa cea finala. Vreau sa calatoresc mai mult, sa vad mai multe lucruri, mai diverse, mai uimitoare pentru mine. Vreau sa obosesc umbland, vreau sa ma doara ochii de la atata soare cat imi va bate-n ei, vreau sa-mi umplu de praful intalnit in lume cat mai multe haine.
Acum am tras linie. Am vazut in spate un om. Cand voi trage urmatoarea linie vreau sa vad in spatele ei un om mai mare. Un om mai bun. Un om evoluat. Un om iubit. Un om care stie iubi. Un om care a trait.
joi, 25 septembrie 2008
sâmbătă, 20 septembrie 2008
joi, 4 septembrie 2008
ULTIMA ZI FARA TINE
Rascolesc viitorul
Pare sec
Am spus ca voi ramane
Desi toate-mi doresc sa plec.
Am planuri mari
Vreau iar sa fac noptile nopti
Zilele lumina
Zambind sa ma vada toti.
Vreau nici umbra sa nu mai fii
Sa uit de piatra, de porumbei, de botosei, tonterii.
Azi mai plang, azi iti mai stiu numele
Maine…nu mai esti, n-ai fost, n-au fost nici visele.
Dupa doisprezece imi voi sopti mie
Tocmai a trecut ultima zi fara tine.
Pare sec
Am spus ca voi ramane
Desi toate-mi doresc sa plec.
Am planuri mari
Vreau iar sa fac noptile nopti
Zilele lumina
Zambind sa ma vada toti.
Vreau nici umbra sa nu mai fii
Sa uit de piatra, de porumbei, de botosei, tonterii.
Azi mai plang, azi iti mai stiu numele
Maine…nu mai esti, n-ai fost, n-au fost nici visele.
Dupa doisprezece imi voi sopti mie
Tocmai a trecut ultima zi fara tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)