SABLONUL

Desi a trecut atata timp, amprenta ei inca imi apasa fiinta. Orice apare in viata mea trece prin stadiile comparative. Dupa cum v-ati imaginat, noutatile cad secerate in fata sablonului. Totul se rotea in jurul ei. Nu vreau sa exagerez si sa zic ca e la fel acum, insa cam in procent de 40% orbiteaza totul in jurul ei. Deunazi m-am uitam peste niste fotografii ale ei. Vechi. De ani. M-am indragostit iarasi de ea. Ba nu, de fapt de cea din fotografii. De actuala EA nu ma leaga nimic. Nu ma atrage nimic, e nula. Insa conceptul de EA staruie. De atunci inca staruie. M-a acaparat si m-a facut robul ei. Desi mi-a zis clar : “Nu te voi putea iubi! ”. “Putea”. Cuvantul asta imi suna a bariera. A zid. A ceva impenetrabil. Ceva nu o lasa, ceva o impiedica. Ceva am priceput la momentul respectiv, desi n-am inteles in totalitate. Cand nu intelegi ceva, accepti. Eu acceptam faptul ca e a mea si sunt al ei, nimic altceva nu conta. Cred ca gresesc aici. Nu a fost a mea niciodata! Dar eu am fost al ei. Si voi fi al ei. Pana voi reinventa SABLONUL.