16 Decembrie

Azi, acum doua decenii, mai exact pe 16 Decembrie 1989 s-au tras primele focuri ce anuntau izbucnirea Revolutiei in Romania. Timisoara, Piata Victoriei, fosta Piata Operei, a fost locul de unde a pornit totul.
Ca a fost sau nu o revolutie de starpire a comunismului sau o lovitura de stat, asta conteaza prea putin, e de domeniul politicului. Ceea ce conteaza e ca in aceea zi multi au plecat de acasa fara sa stie ca nu se vor mai intoarce vreodata, multi si-au vazut pentru ultima oara copiii iesind pe usa casei, multi au inrosit Piata Victoriei cu propriul sange pentru ceea ce ei credeau a fi libertate.
Nu voi mentiona ce se intampla azi, dupa 20 de ani. Nu voi mentiona la ce nivel e politica dupa acest interval. Scriu pentru 16 Decembrie 1989, nu pentru 16 Decembrie 2009. Scriu pentru mortii de atunci, nu pentru vii de acum. Scriu pentru suflet, nu pentru corp. Scriu ca sa nu tac. Scriu pentru ca ei merita asta. Scriu ca sa nu uit, pentru ca nu avem voie sa uitam. Scriu pentru ca am tot respectul pentru ei. Pentru curajul lor, pentru jertfa lor, chiar si pentru inconstienta cu care se aruncau cu piepturile in fata rafalelor de automate.