TREBUIA

Trebuia sa le inteleaga handicapul...nu era vina lui ca ei sunt cum sunt.
Trebuia sa fie ascultator...ei l-au crescut cu greu si totusi bine.
Trebuia sa fie rabdator cu el insusi si cu cei din jur.
Trebuia sa faca liceul nu profesionala...toti credeau ca e capabil.
Trebuia sa-si dea interesul totusi...nu sa faca pana la urma liceul.
Trebuia sa plece de acasa sa-si faca un rost.
Trebuia sa nu se indragosteasca...sa fie mai chibzuit cu asta.
Trebuia sa ii fie aproape...nu sa fuga pentru a se schimba pentru ea.
Trebuia sa aiba curaj sa-i spuna ce simte pentru ea...trebuia sa fie mai responsabil...mai altruist. Trebuia sa nu se lase calcat in picioare de ei.
Trebuia sa-i puna la punct odata si odata.
Trebuia sa nu fie las si slab.
Trebuia sa nu mai sufere dupa ceva ce nu i-a apartinut niciodata.
Trebuia sa-si revina...trebuia sa caute altceva.
Trebuia sa mearga mai departe...nu sa se inchida in el si sa se invinovateasca.
Trebuia sa socializeze din nou...nu sa se ascunda in spatele unei facultati si a unor hobby-uri. Trebuia sa nu se urce pe munte in acea zi.
Trebuia sa-si verifice echipamentul cum facea de obicei.
Trebuia sa-si faca revizia bicicletei inainte de coborare.
Trebuia sa evite acel traseu...stia ca e periculos.
Trebuia sa incetineasca cand nu mai vedea aproape nimic prin ochelari.
Trebuia sa scrie aceste randuri cu o mana sanatoasa.
Trebuia sa fie altcineva...insa el a ales sa fie EL mereu...
Nu s-a mintit pe el...desi a parut altfel...
El a fost EL..mereu...
Si asa va ramane...
EL...mereu...