Introducing Miresuca

Mai tineti voi minte campania aceea de donatii ce o initiasem la un moment dat? Nu? Ar fii fost chiar culmea sa retineti. Cand e de dat ceva la cineva toti se fac ca ploua :D. Chiar si eu, tre sa recunosc asta. In fine. Nu asta e important. Ce e cu adevarat important e ca am reusit sa finalizez bike-ul pentru care am strans cureaua de undeva de prin toamna anului trecut. Exact terminat pentru inceperea sezonului de dat. Chiar daca a trecut deja o luna de la finalizarea lui, doar acum, in premiera aici, urc niscaiva poze cu Miresuca. Cum care Miresuca? Bike-ul :D. Botezul i-l facusi, ea mie asemenea (primele cazaturi nu se uita...mai ales ca au alsat semne :P ), deci e timpul sa ne afisam "calare". Eu pe ea. Eu-mascul, ea-femela (lasati alte pozitii vice-versa, perversilor! ;) ).
De ce Miresuca? M-au mai intrebat si altii. Si va raspund ce le-am raspuns si eu. Bike-ul anterior a fost botezat Iubi. Iubirile insa trec. Omul tre sa-ti faca un rost in viata. Tre sa-si ia soata in ograda lui. Si astfel ca m-am procopsit cu Miresuca. Ce ma bucura e faptul ca n-am luat-o de-a gata, ci am mesterit eu la ea, am configurat-o eu precum mi-a dorit sufletul. Si fizicul. Mai mult fizicul decat sufletul :D. Si...Voila! Miresuca! :D.
Si ca sa va las in pace sa va holbati la fericita noastra familie (cand nu ma tranteste de pamant ea :P ), inchei cu o vorba veche romaneasca : Ia-ti mireasa ziua buna/De la tata de la muma...sa te calaresc o tura :D. Numa bine pipal!

PS: Acest post este despre Miresuca si relatia mea cu dumneaei. Nu despre donatori si donatiile primite. Deci nu am ce sa multumesc in postul asta. In altul. Sigur in altul :D.