Semi-bilant 2009

Undeva la inceputul anului trecut imi propuneam o lista de dorinte si borne de atins pentru anul tocmai incheiat. Ce simplu si usor a fost de insiruit niste cuvinte ascunse-n dorinte! De ce se simte ironie in cuvintele mele? Pentru ca ironie e. Abia acum, dupa un an de zile, realizez cat de greu e sa te tii de anumite planuri ce le faci la un moment dat.
Astern iarasi acea lista, cu update-ul facut la fiecare punct.

1.Terminarea fiecarei sesiuni cu maxim 1 restanta.
2.Terminarea bike-ului pana la inceputul lui iunie. OK
3.Realizari pozitive la job. OK
4.Cucerirea unei blondine si pastrarea ei.
5.Participarea la Dorna X-treme. OK
6.Participarea la Drop `N Roll Parang.
7.Realizarea de cel putin 10 capitole la romanul "O luna".
8.Punerea pe mine a cel putin 5 kilograme.
9.Drumetie la Mogosa. OK
10.Drumetie la Predeal.
11.Drumetie la Sibiu.
12.Drumetie la Iasi.
13.Achizitionarea unui Nikon D40.
14.Participarea la un concert Veritasaga oriunde in tara.
15.Realizarea unei terase la gradina.
16.Pastrarea integritatii corporale si a sanatatii interioare. OK

Dupa cum vedeti, doar 5 puncte din cele 16 propuse in acel moment spre realizare am reusit sa le intrunesc. A fost greu, motive sunt cu gramada, insiruirea lor s-ar transforma in scuze penibile, daca stau bine si ma gandesc. In schimb, au fost lucruri care au contat intr-o oarecare buna masura, lucruri realizate fara sa existe in acea lista. Unele chiar destul de importante. Nu sunt nemultumit de mine, uneori neprevazutul isi joaca as-ul din maneca in meciul decisiv cu planificarea. Imi veti zice acea vorba, cum ca planurile de acasa nu se potrivesc niciodata cu cele din targ. Se poate. Nu stiu, eu unul nu cred in asa ceva. Fabule. Eu voi continua sa-mi propun borne de atins. Asta nu inseamna ca imi planuiesc totul. Chiar nu. Chiar sunt o persoana imprevizibila. Dar vreau ceva dupa care sa ma ghidez la o adica. Un tel. O cale.
Zilele ce vin voi lucra la lista de dorinte pentru anul ce tocmai a inceput. Si imi promit mie ca ma voi zbate mai mult sa le ating. Sunt optimist. Chiar si cu toate cacaturile din jurul meu, cele din trecut, cele care vor urma, sunt constient ca fara un suras si un pic de speranta in noi nimic n-ar avea sens.